Ce este terapia somatică și când ai nevoie de ea
Dacă simți că stresul sau anxietatea se manifestă direct în corp, prin încordare musculară, respirație sacadată sau o presiune în piept, terapia somatică este o abordare care te poate ajuta. Spre deosebire de psihoterapia clasică, bazată pe conversație, aceasta se concentrează pe legătura dintre procesele psihologice și senzațiile tale fizice pentru a obține reglarea emoțională.
În situații pe care le percepi ca fiind amenințătoare, corpul tău reacționează natural: ritmul cardiac se modifică, respirația devine alertă, iar mușchii se tensionează prin activarea sistemului nervos autonom. Când stresul devine cronic sau în urma unor experiențe traumatice, organismul poate rămâne blocat în această stare de alertă, chiar și atunci când pericolul a trecut. Aici intervine terapia somatică. Ea nu lucrează doar cu ce poți explica rațional, ci mută atenția spre modul în care experiența este trăită fizic.
Cum funcționează o abordare „bottom-up”
Abordările somatice folosesc intervenții de tip „bottom-up”, ceea ce înseamnă că procesul pornește de la reacțiile și senzațiile corporale și le integrează treptat cu emoțiile și procesele cognitive. Pentru multe persoane, acesta este pasul care lipsește atunci când înțeleg rațional ce li se întâmplă, dar corpul continuă să se comporte ca și cum pericolul este încă prezent. Emoțiile au întotdeauna și o componentă fizică, iar această terapie le folosește ca pe un instrument principal, nu ca pe un detaliu secundar.
Un concept cheie în acest proces este interocepția, adică abilitatea de a percepe semnalele din interiorul corpului. Dezvoltarea acestei capacități te ajută să îți reglezi emoțiile și să reconstruiești sentimentul de siguranță. Potrivit Revista Ioana, cercetările arată că anxietatea, furia sau tristețea sunt însoțite de modificări fizice clare. Terapia somatică te învață să identifici și să lucrezi cu aceste semnale: tensiune musculară, modificări de respirație, senzații de presiune, căldură, frig sau tremur.
Nervul vag și tehnicile de reglare
Un exemplu specific de astfel de terapie este Somatic Experiencing, care include lucrul gradual cu senzațiile asociate traumei. Studiile actuale investighează efectele acestei metode asupra simptomelor stresului posttraumatic. Un element important în mecanismul de reglare este nervul vag, unul dintre principalii nervi care asigură comunicarea dintre creier și organele interne. Acesta participă la reglarea cardiovasculară și respiratorie, la răspunsurile emoționale și la adaptarea la stres.
Din acest motiv, tehnici precum respirația controlată și biofeedback-ul bazat pe variabilitatea ritmului cardiac sunt intervenții studiate pentru capacitatea lor de a influența reglarea autonomă prin intermediul nervului vag. Terapia somatică este utilizată în special pentru trauma și stresul posttraumatic, dar este eficientă și pentru gestionarea anxietății, a stresului cronic și a simptomelor corporale care însoțesc stările emoționale dificile.
