Femeile din Coreea de Sud ar putea ajunge la o speranță medie de viață de 90,8 ani până în 2030, potrivit unui studiu publicat în The Lancet. Estimarea vine după un nivel de 86-87 de ani prognozat la naștere în 2023 și ar plasa țara înaintea Franței, Spaniei și Japoniei, unde speranța de viață a femeilor este estimată la aproximativ 88 de ani în același interval.
Studiul arată că femeile din Coreea de Sud sunt grupul pentru care perspectiva se schimbă cel mai mult. Cercetarea estimează o probabilitate de 57% ca media națională să depășească pragul de 90 de ani. Acest prag fusese considerat de mulți cercetători, până nu demult, improbabil la scară populațională.
Rezultatul are o miză care trece dincolo de ierarhiile longevității. Studiul indică faptul că investițiile făcute pe termen lung în sănătate publică, educație și condiții de viață pot ridica speranța de viață peste o limită văzută anterior ca aproape biologică. În același timp, Coreea de Sud se confruntă cu cea mai scăzută rată a natalității din lume, cu mai puțin de un copil per femeie, ceea ce mută presiunea spre echilibrul demografic și economic.
Cercetarea a fost realizată de Imperial College London în colaborare cu OMS și a folosit o metodă statistică numită „Bayesian model ensemble”, care combină 21 de modele diferite pentru a întări robustețea estimărilor. Studiul a fost coordonat de Vasilis Kontis și Majid Ezzati. Potrivit Jurnalul Național, în spatele acestei prognoze stau mai mulți factori concreți, nu un singur indicator izolat.
Printre elementele indicate se află sistemul național de asigurări de sănătate introdus începând din anii 80, gestionarea eficientă a riscurilor cardiovasculare, ratele scăzute de fumat în rândul femeilor, o nutriție adecvată din copilărie și accesul larg la educație. Combinate pe termen lung, aceste măsuri explică de ce Coreea de Sud este proiectată să depășească state europene și Japonia.
Majid Ezzati, cercetător la Imperial College London, a rezumat concluzia studiului astfel: „Coreea de Sud a făcut multe lucruri bine.” Datele prezentate arată că longevitatea nu este legată de o singură intervenție, ci de factori construiți lent, care funcționează împreună. Accesul la asigurări de sănătate la nivel național, controlul riscurilor cardiovasculare, reducerea fumatului la femei, alimentația suficientă încă din copilărie și educația extinsă sunt elementele centrale menționate în cercetare.
Studiul leagă câștigul de ani de viață de factori deja cunoscuți în sănătatea publică, precum fumatul, riscul cardiovascular, nutriția timpurie și accesul la educație. În lectura practică a concluziilor, semnalul este că anii în plus apar acolo unde prevenția și accesul la servicii medicale funcționează pe termen lung.
Contrastul rămâne puternic. Țara care ar putea ajunge la 90,8 ani pentru femei până în 2030 are, în același timp, o natalitate sub pragul de un copil per femeie. Acest lucru arată că prelungirea vieții nu rezolvă automat problema unei populații care îmbătrânește rapid.
Majid Ezzati a plasat și pragul simbolic al longevității în contextul ultimelor decenii: „Până la începutul acestui secol, mulți cercetători credeau că speranța de viață nu va depăși niciodată 90 de ani.”
