Un copil care pare să vadă foarte bine poate ascunde, de fapt, o problemă serioasă de vedere. Medicul oftalmolog Monica Pop atrage atenția că orice copil trebuie dus la consult oftalmologic la vârsta de 3 ani, cel târziu la 4 ani, chiar dacă nu există semne care să îngrijoreze familia.
Riscul apare mai ales în situațiile în care copilul nu vede bine cu un ochi, dar se adaptează, iar celălalt ochi compensează. În aceste cazuri, copilul poate părea normal din punct de vedere oftalmologic și nu are cum să explice că ceva nu este în regulă. Monica Pop a avertizat: „orice copil necesită un consult oftalmologic la vârsta de 3, maximum 4 ani chiar dacă pare perfect. sunt însă copii care nu văd (sau văd prost) cu un ochi, dar sunt adaptați așa și nu știu să spună. dar par a fi normali oftalmologic. este frecvent și foarte periculos pentru ochii copilului.”
Medicul spune că vederea se poate recupera numai până la vârsta de 6 ani. Dacă problema nu este descoperită și tratată până la acest prag, copilul poate rămâne cu un handicap vizual definitiv. Tratamentul există atunci când diagnosticul este pus la timp și poate include ochelari, ocluzie personalizată, adică acoperirea unui ochi, sau exerciții zilnice. Monica Pop a explicat: „Vederea se poate recupera exclusiv până la vârsta de 6 ani. Dacă nu se descoperă și nu se tratează la timp, copilul rămâne cu handicap vizual definitiv. Ceea ce îi va marca întreaga viață și îl va împiedica să facă multe meserii”.
Sunt și semne care nu trebuie amânate deloc. Strabismul, inclusiv atunci când pare minor, cere prezentare rapidă la medic. Același lucru este valabil pentru ochii mari, corneea mare, pupila albă, ochii roșii și orice traumatism ocular. În aceste situații, nu mai este vorba despre un simplu control preventiv la 3 sau 4 ani, ci despre un consult cât mai repede.
Istoricul familiei contează, dar nu oferă siguranță completă. Monica Pop subliniază că afecțiunile oculare pot apărea și în familii în care nu au existat anterior astfel de probleme, din cauza mutațiilor genetice. Dacă există deja dificultăți de vedere în familie, procentul de moștenire este mare. În același timp, lipsa unor cazuri în familie nu exclude deloc o afecțiune la copil. Medicul a spus: „Atenție: dacă nu sunt niciun fel de probleme oftalmologice în familie, este foarte greșit să se creadă că un copil nu are nimic. Dimpotrivă, poate avea orice afecțiune, apar mutații genetice și așa apar primele cazuri de afectări oculare”.
Potrivit Lyla, apelul medicului vizează tocmai cazurile în care copilul pare sănătos, iar părintele nu vede un motiv clar pentru programarea consultului. Tocmai aici poate apărea cel mai mare pericol, pentru că absența semnelor vizibile nu înseamnă că vederea este în regulă.
Nou-născuții prematuri fac parte dintr-o categorie care necesită atenție imediată. Monica Pop cere consult oftalmologic obligatoriu pentru orice nou-născut prematur, pentru depistarea și tratarea la timp a retinopatiei de prematuritate, o cauză de orbire. Medicul a avertizat: „Cereți obligatoriu consult oftalmologic la orice nou-născut prematur, pentru a nu rămâne nevăzător, așa cum determină retinopatia de prematuritate nedescoperită și netratată la timp”.
În schimb, la un nou-născut care are secreție abundentă la ochi, dar fără roșeață, situația este diferită. Monica Pop precizează că în acest caz nu trebuie folosite picături cu antibiotic. Cauza este, de obicei, obstrucția canalului lacrimo-nazal, iar îngrijirea recomandată constă în ser fiziologic și ștergere exclusiv cu comprese sterile de la farmacie. „Dacă nou-născutul are secreție abundentă la ochi, dar ochiul nu este roșu, nu îi puneți picături cu antibiotic. Nu este o infecție, ci o secreție mecanică provocată de obstrucția canalului lacrimo-nazal. Numai ser fiziologic și ștergeți exclusiv cu comprese sterile de la farmacie”, a precizat medicul.
Monica Pop mai spune că medicii de familie și pediatrii ar trebui să trimită sistematic copiii la consult oftalmologic și să noteze această recomandare în fișa copilului, cerând semnătura părintelui dacă acesta refuză. Pentru adulți, recomandarea este un control anual, inclusiv în lipsa simptomelor. Pentru copii, termenul care nu trebuie ratat rămâne consultul la 3 ani, maximum 4 ani, iar orice semn de alarmă impune prezentare imediată.
