Graba din cabinet nu ține doar de stilul unui anumit medic. Dr. Theo Trandafirescu, profesor universitar la Facultatea de Medicină a Universității Mount Sinai din New York și medic la Queens Hospital Center, spune că presiunea din sistem reduce timpul disponibil, consumă energia medicilor și le afectează direct felul în care îi pot îngriji pe pacienți. Efectul se vede chiar în timpul consultației.
Timpul alocat unei consultații a ajuns la aproximativ o cincime față de cel de acum câteva decenii. În ambulatoriu, medicii petrec între jumătate și două treimi din program cu activități birocratice, nu cu îngrijirea pacienților. În aceste condiții, discuția cu pacientul se poate încheia prea repede, iar atenția medicului ajunge mai des la ecran decât la omul din fața sa.
Consecințele nu se opresc la disconfortul unei consultații grăbite. Potrivit explicațiilor oferite de medic, subfinanțarea și lipsa de paturi îi obligă pe doctori să trieze pacienții, alegând cine primește prioritate într-un sistem care nu poate acoperi tot. Acest eșec al sistemului se poate întoarce apoi împotriva lor individual, inclusiv penal. Relația medicală ajunge astfel încărcată de teamă, grabă și defensivă, într-un spațiu în care ar fi nevoie de atenție și claritate.
Într-un interviu pentru Revista Ioana, Dr. Theo Trandafirescu a explicat cum presiunea productivității schimbă actul medical. „Relația dintre medic și pacient se deteriorează din cauza unor factori tehnologici, economici și socioculturali care au modificat profund dinamica actului clinic. [ ] Adoptarea pe scară largă a unor modele de afaceri, inclusiv concurența, publicitatea, remunerarea bazată strict pe productivitate și transformarea îngrijirii în unități relative de valoare, a transformat medicina dintr-o profesie liberală într-o afacere.” Când această presiune intră în cabinet, rămâne mai puțin loc pentru explicații, răbdare și ascultare.
Medicul arată și că epuizarea profesională are o legătură directă cu instrumentele folosite zilnic. Utilizarea sistemelor de dosare medicale electronice crește de 2,5 ori riscul de burnout, iar aproximativ 75% dintre medicii care raportează simptome de epuizare indică aceste sisteme drept factor principal. Când o parte atât de mare din energie merge spre documentare și completare, are de suferit și calitatea prezenței medicale.
„Burnout-ul în rândul medicilor este un sindrom legat direct de muncă, caracterizat prin epuizare emoțională, depersonalizare și un sentiment diminuat al realizării personale. În SUA, studiile arată că ratele de prevalență depășesc 50%.” În practică, această epuizare poate însemna mai puțină disponibilitate emoțională, mai puțină răbdare și un risc mai mare ca relația cu pacientul să devină rece.
Femeile, medicii tineri și persoanele la care perfecționismul și empatia excesivă sunt prezente au o vulnerabilitate mai mare la burnout. Asta înseamnă că tocmai medicii foarte implicați pot ajunge mai repede consumați. În primii doi ani ai pandemiei, aproximativ 60% dintre medici au raportat cel puțin o caracteristică a „traumei morale”. „Aceasta descrie suferința psihologică profundă pe care o resimt medicii atunci când constrângerile sistemice îi împiedică să acorde îngrijirea adecvată, erodându-le capacitatea de implicare autentică.”
Presiunea din sistem nu vine doar din birocrație și din lipsa de timp. În mediile cu risc ridicat, între 40% și 70% dintre lucrătorii din sănătate din UPU și din secțiile de psihiatrie sunt afectați de violență psihologică și verbală. Cele mai expuse sunt asistentele medicale, femeile și medicii aflați la început de carieră. Peste consultațiile mai scurte și peste frica de răspundere individuală, această realitate poate fisura și mai ușor relația dintre medic și pacient.
Pentru prevenirea violenței la locul de muncă, Dr. Theo Trandafirescu propune cinci direcții: angajament administrativ, analiza locului de muncă, controlul pericolelor, educație și formare, unde dă ca exemplu echipele BERT din SUA, precum și o evidență și evaluare strictă.
