Rozmarinul, planta aromatică originară din Mediterana, ar putea juca un rol important în protejarea memoriei și în lupta împotriva bolii Alzheimer. Cercetătorii au dezvoltat o versiune stabilă a unui compus cheie din plantă, numită diAcCA, care a arătat rezultate promițătoare în studii pre-clinice, îmbunătățind memoria și reducând proteinele dăunătoare asociate cu boala.
Cum acționează rozmarinul asupra creierului
Efectele rozmarinului asupra funcției cognitive sunt cunoscute încă din antichitate, când studenții din Grecia și Roma antică foloseau planta pentru a-și îmbunătăți concentrarea. Știința modernă confirmă aceste beneficii, explicând mecanismele din spatele lor. Rozmarinul stimulează circulația sângelui la nivel cerebral, asigurând un aport mai bun de oxigen și nutrienți. În același timp, aroma sa are proprietăți calmante, putând reduce anxietatea și îmbunătăți somnul, factori care contribuie la o mai bună retenție a amintirilor.
La nivel chimic, planta conține compuși care interacționează cu neurotransmițătorii. Unul dintre aceștia, 1,8-cineol, ajută la prevenirea descompunerii acetilcolinei, o substanță esențială pentru procesele de învățare și memorare. Prin conservarea nivelului de acetilcolină, rozmarinul sprijină performanța cognitivă. Planta este, de asemenea, bogată în antioxidanți care protejează celulele creierului de stresul oxidativ, un factor cunoscut în declinul cognitiv.
Compusul-cheie care țintește boala Alzheimer
Unul dintre cei mai puternici compuși din rozmarin este acidul carnosic, un agent cu proprietăți antioxidante și antiinflamatorii. Acesta protejează celulele creierului de daunele specifice bolii Alzheimer. Pornind de la acest compus, oamenii de știință au creat o versiune stabilă, diAcCA. În studiile pe șoareci, diAcCA a reușit să îmbunătățească memoria, să crească numărul de sinapse (conexiunile dintre neuroni) și să reducă acumularea de proteine dăunătoare, precum beta-amiloid și tau.
O caracteristică importantă a compusului diAcCA este că se activează doar în regiunile inflamate ale creierului, ceea ce ar putea minimiza efectele secundare. Studiile pre-clinice nu au arătat semne de toxicitate, iar acum există speranțe mari pentru viitoarele studii clinice pe oameni. Cercetătorii consideră că diAcCA ar putea fi util și în tratarea altor afecțiuni inflamatorii, precum diabetul de tip 2, bolile cardiovasculare și boala Parkinson.
Beneficii dincolo de sănătatea creierului
Efectele pozitive ale rozmarinului nu se opresc la creier. În mod tradițional, planta a fost utilizată pentru a calma problemele digestive, a ameliora balonarea și a reduce inflamația generală din corp, datorită unor compuși precum acidul rozmarinic și acidul ursolic. Pielea poate beneficia, de asemenea, de pe urma sa. Unele analize sugerează că poate calma acneea și eczemele, iar acidul carnosic oferă protecție împotriva daunelor solare, având efecte anti-îmbătrânire. Uleiul de rozmarin are și proprietăți antimicrobiene, inhibând creșterea bacteriilor și ciupercilor, ceea ce îl face un candidat pentru conservarea alimentelor și pentru aplicații farmaceutice.
Atenționări și riscuri de consum
Deși rozmarinul este sigur pentru majoritatea oamenilor atunci când este folosit în cantități normale în alimente, ceaiuri sau aromaterapie, dozele concentrate pot prezenta riscuri. Consumul unor cantități mari de extracte poate provoca vărsături sau, în cazuri rare, convulsii, în special la persoanele diagnosticate cu epilepsie. Femeile însărcinate ar trebui să evite dozele mari, deoarece există un risc teoretic de stimulare a contracțiilor uterine. De asemenea, rozmarinul poate interacționa cu anumite medicamente, cum ar fi anticoagulantele. Se recomandă consultarea unui medic înainte de a utiliza suplimente pe bază de rozmarin.
