Medicamentele GLP-1 folosite pentru diabet și slăbit sunt asociate cu un risc mai mare de alopecie față de alte tratamente, chiar dacă riscul absolut rămâne scăzut. Datele arată că utilizatorii de GLP-1 dezvoltă alopecie mai frecvent decât pacienții tratați cu inhibitori SGLT-2 sau cu inhibitori DPP-4.
Comparativ cu persoanele care luau inhibitori SGLT-2, utilizatorii de GLP-1 au înregistrat 6,91 cazuri de alopecie la 1.000 de persoane-an, față de 5,04. Diferența înseamnă un risc mai mare cu 37%. În raport cu pacienții tratați cu inhibitori DPP-4, valorile au fost de 6,53 față de 3,89 cazuri la 1.000 de persoane-an, ceea ce înseamnă un risc crescut cu 68%.
Aceste cifre nu arată că problema apare la majoritatea celor care folosesc astfel de medicamente. Ele indică însă apariția unui posibil efect secundar vizibil, într-un tip de tratament ales de multe persoane tocmai pentru schimbările pe care le produce în corp.
Cercetarea a fost realizată de University of Pennsylvania Health System și a folosit date medicale colectate între ianuarie 2019 și septembrie 2024. Analiza a inclus peste 12.000 de utilizatori de GLP-1. Asocierea observată a fost limitată la alopecia non-cicatricială, forma în care foliculii de păr rămân intacți și permit regenerarea.
În această categorie, riscul a fost cu 53% mai mare față de inhibitorii SGLT-2 și cu 72% mai mare față de inhibitorii DPP-4. Semnalul indică o cădere a părului care nu distruge foliculul, nu o formă cicatricială. Studiul nu precizează severitatea, extinderea sau durata pierderii de păr, așa că nu arată cât de mult cade părul, cât durează fenomenul sau cum se manifestă de la un pacient la altul.
Potrivit Lyla, cercetătorii avansează și o posibilă explicație pentru această asociere. Pierderea rapidă în greutate, deja cunoscută drept o cauză a căderii părului, ar putea contribui la deficiențe de fier sau zinc, care influențează ciclul de creștere a firului de păr. Autorii descriu rezultatele drept un semnal de siguranță care trebuie urmărit mai atent în practică. „Descoperirile noastre extind semnalele de siguranță anecdotice anterioare și oferă dovezi mai sistematice pentru a informa conștientizarea clinică a acestui potențial efect advers.”
Ozempic și Mounjaro sunt deja cunoscute pentru eficiența în slăbire, dar și pentru reacții adverse precum greața și constipația. Acum apare și o posibilă componentă estetică, care poate conta în decizia de a începe tratamentul sau în felul în care sunt urmărite schimbările din primele luni.
Studiul a fost făcut pe pacienți cu diabet de tip 2 și nu arată dacă părul crește la loc după oprirea tratamentului. De asemenea, nu evaluează metode de prevenție, inclusiv suplimentele cu fier sau zinc. Pentru persoanele care iau în calcul un astfel de tratament, căderea părului intră pe lista efectelor care trebuie urmărite, alături de numărul de kilograme și reacțiile digestive.
