Îmbătrânirea este cel mai important factor de risc pentru cancer, depășind fumatul sau expunerea la soare. Un studiu recent arată că îngrijirea specializată pentru pacienții vârstnici diagnosticați cu această boală ar putea genera economii de aproximativ 7.000 de dolari pentru fiecare caz în parte.
Adulții în vârstă reprezintă segmentul de populație cu cea mai rapidă creștere la nivel global. Se estimează că până în 2068, circa 29% dintre canadieni vor avea peste 65 de ani, ceea ce impune o regândire a modului în care este oferită îngrijirea oncologică pentru acest segment al populației.
Evaluarea geriatrică, o necesitate ignorată
Ghidurile internaționale, inclusiv cele emise de American Society of Clinical Oncology, recomandă o abordare specifică. Acestea subliniază clar că „toți adulții în vârstă ar trebui să beneficieze de o evaluare geriatrică înainte de a lua o decizie privind tratamentul lor pentru cancer”. O astfel de evaluare, realizată de un medic geriatru, permite o discuție informată între oncolog și pacient. Sunt luate în calcul impactul tratamentului asupra funcțiilor cognitive și fizice, bolile preexistente și anii de viață rămași.
Această metodă se concentrează pe nevoile reale ale pacienților. „Geriatrii își centrează evaluarea pe ceea ce contează cel mai mult pentru pacienți.” Astfel, orice decizie legată de tratament este ancorată în dorințele persoanelor vârstnice și ale familiilor acestora. Dovezile arată că testele standard nu sunt la fel de precise ca evaluarea geriatrică pentru a identifica problemele ascunse ale pacienților.
Economii uriașe și servicii limitate
În Canada există doar câteva clinici specializate în oncogeriatrie, cea mai veche fiind la Jewish General Hospital din Montréal. O alta se află la Princess Margaret Cancer Centre din Toronto, condusă de Shabbir Alibhai, unul dintre autorii studiului. Cercetarea sa a adus la lumină un beneficiu financiar important. „Un studiu condus de Shabbir Alibhai a demonstrat o economie de costuri de aproximativ 7.000 de dolari per adult vârstnic văzut în aceste clinici.”
Proiectată la numărul total de pacienți vârstnici diagnosticați anual cu cancer, această cifră ar reprezenta o economie masivă pentru sistemul public de sănătate. Cu toate acestea, îngrijirea specializată nu este o practică de rutină. De exemplu, „în British Columbia, nu există în prezent servicii specializate pentru adulții vârstnici cu cancer.” Kristen Haase, co-autor al studiului, a colaborat în ultimii cinci ani cu peste 100 de pacienți, îngrijitori și profesioniști din sănătate pentru a înțelege nevoile specifice din această provincie.
Inerția sistemului și resursele umane
Costurile inițiale reprezintă adesea o barieră, dar dovezile economiilor pe termen lung anulează acest argument. O altă problemă este lipsa resurselor umane, deoarece medicii geriatri sunt puțini și foarte solicitați. O soluție ar putea fi modelele de îngrijire conduse de asistenți medicali, care s-au dovedit de succes și au un cost mai redus.
Un obstacol major este însă inerția sistemului medical. „Modelul nostru de îngrijire clinică în oncologie a rămas în mare parte intact de peste trei decenii.” Deși terapiile au evoluat rapid, modelul de îngrijire condus de un singur medic este mult mai greu de schimbat decât adoptarea unui nou medicament sau a unei tehnici chirurgicale.
Ageismul, o discriminare profundă
Poate cel mai greu de identificat motiv pentru lipsa acestor servicii este ageismul. „Ageismul este discriminarea bazată pe vârstă. Este una dintre cele mai comune forme de discriminare și este profund înrădăcinată în multe dintre sistemele noastre.” Pentru a înțelege gravitatea situației, autorii studiului propun o comparație directă. Imaginați-vă „un scenariu în care copiii diagnosticați cu cancer nu ar putea accesa un pediatru”.
Reacția publică ar fi una de revoltă. „Am fi cu toții revoltați. Și totuși, cumva, acceptăm acest lucru pentru adulții în vârstă.” Deși nu va fi posibil ca toți vârstnicii să primească servicii geriatrice specializate, o strategie eficientă ar fi direcționarea resurselor către cei mai fragili pacienți. Aceștia ar beneficia cel mai mult de îngrijire personalizată, ceea ce ar duce la o calitate a vieții mai bună și la cel mai mare impact financiar pozitiv asupra sistemului.
