Planurile și desenele tehnice folosite la construcția pachebotului Titanic vor fi făcute publice pentru prima dată, la 114 ani de la scufundarea sa tragică. Peste 1.500 de oameni au murit în aprilie 1912, când nava a lovit un aisberg în călătoria sa inaugurală de la Southampton la New York. Arhiva secretă a șantierului naval care a construit nava iese acum la lumină.
Arhiva Harland & Wolff devine publică
Proiectele și desenele sunt incluse în arhiva de planuri navale a Harland & Wolff, șantierul naval din Belfast unde Titanicul a fost proiectat și construit. Arhiva, care conține sute de mii de planuri și documente, este depozitată la Muzeul Folcloric din Ulster. Disponibilitatea publică este asigurată de Muzeele Naționale din Irlanda de Nord (NMNI). Pe lângă planurile pentru Titanic, colecția include și documentația navelor sale surori, Olympic și Britannic.
Considerat „nescufundabil” la lansare
La momentul lansării, Titanicul era cea mai mare, luxoasă și avansată navă din lume. Centrala sa electrică putea produce mai multă energie decât o centrală medie a unui oraș de la acea vreme. Printre dotări se numărau băi turcești, o piscină și o sală de sport, iar spațiile de cazare, chiar și la clasa a treia, erau considerate de top. Caracteristicile de siguranță au făcut ca mulți să considere Titanicul „nescufundabil”. Nava avea o serie de compartimente etanșe și putea rămâne la linia de plutire dacă până la patru dintre ele erau sparte.
Tragedia din 1912 și soarta navelor surori
Soarta i-a fost însă pecetluită. După ce a lovit aisbergul, cinci compartimente etanșe au fost sparte, ceea ce a dus la scufundarea rapidă a navei. Epava a fost descoperită abia în 1985 de o echipă condusă de Dr. Robert Ballard, la o adâncime de aproximativ 4 km. Aceasta se află la circa 595 km în largul coastei Newfoundland, Canada. Nava sa soră, HMHS Britannic, a avut un sfârșit la fel de tragic, fiind scufundată de o mină germană în 1916, în timp ce servea ca navă spital. În schimb, RMS Olympic, lansată cu un an înaintea Titanicului, a avut o viață lungă, servind ca navă transatlantică pentru linia White Star timp de 24 de ani.
Ce spun oficialii despre proiectul de digitalizare
Până acum, accesul la arhivă a fost limitat. Într-o declarație, arhivista proiectului, Siobhan McLaughlin, a spus că acesta va „debloca istoriile ascunse ale patrimoniului Belfastului în domeniul construcțiilor navale”. William Blair, directorul colecțiilor de la NMNI, a explicat situația. „Acest proiect, însă, arată cum colaborarea cu partenerii poate lărgi implicarea și demonstrează angajamentul nostru sporit de a face colecțiile noastre disponibile unui public larg”, a spus el. Proiectul a fost salutat și de directorul de operațiuni de la Navantia UK Harland & Wolff, Alex Haley, compania care a cumpărat șantierul naval istoric.
