O vacanță în Ibiza s-a transformat într-un moment de cotitură pentru George Mckinty, care la doar 26 de ani a primit un diagnostic de scleroză multiplă. Totul a început după ce tânărul a început să se împiedice și să cadă în mod repetat. Acum, la 30 de ani, el vorbește deschis despre boala care i-a provocat o adevărată „pierdere a identității”.
Primele semne au apărut în august 2021, la sala de sport, când George a realizat că ceva nu era în regulă cu vederea sa. Diagnosticul final de scleroză multiplă remitent-recidivantă, cea mai comună formă a bolii care afectează 85% dintre cazuri, a fost confirmat în martie 2022, după o puncție lombară.
Primele semne de alarmă
Totul a început cu o problemă de vedere. George Mckinty a observat că „nu puteam vedea cum trebuie cu un ochi”. Acoperindu-și ochiul stâng, a constatat că pierduse aproximativ 80% din vederea ochiului drept și se confrunta cu o vedere dublă severă. Ulterior, a aflat că episodul a fost declanșat de fenomenul Uhthoff, o agravare temporară a simptomelor SM cauzată de creșterea temperaturii corpului.
Problemele au continuat trei săptămâni mai târziu, în timpul unei vacanțe în Ibiza. Acolo, a căzut de mai multe ori, un incident pe care l-a considerat „foarte jenant” și l-a pus inițial pe seama problemelor de vedere. „Am presupus că era doar din cauza percepției mele spațiale”, mărturisește el. Pe lângă căzături, au apărut și simptome urinare, precum dificultatea de a urina și nicturia, nevoia de a se trezi de mai multe ori pe noapte.
Diagnosticul și impactul emoțional
La întoarcerea acasă, un oftalmolog i-a identificat o problemă la nervul optic și l-a trimis la un neurolog. Pe 12 octombrie 2021, un RMN a relevat leziuni pe creier și pe măduva spinării, iar medicii i-au spus că sunt aproape siguri că are scleroză multiplă. Șocul diagnosticului a fost imens, mai ales din cauza unei amintiri de familie. „Am avut un unchi cu SM (care era) în scaun cu rotile. M-am gândit: ‘O, Doamne, asta o să mi se întâmple și mie’”, își amintește George.
Viața de zi cu zi cu scleroză multiplă
George a început aproape imediat tratamentul cu Ocrelizumab, administrat intravenos o dată la șase luni. Terapia, care reduce numărul recidivelor cu aproximativ 70%, i-a „menținut afecțiunea stabilă pe tot parcursul”. De altfel, nu a mai avut nicio recidivă din 2021. Cu toate acestea, daunele provocate sistemului nervos sunt permanente. „Încă am problemele cu ochiul drept, unde am vedere dublă (care afectează) percepția spațială. Așa că nu pot practica multe sporturi… ceea ce este frustrant”, explică el. „Te afectează social, pentru că mi-ar plăcea să fac sport, toți prietenii mei fac sport, iar eu nu pot…”
Cel mai supărător simptom rămâne cel legat de funcția urinară. „Vezica mea este cea mai enervantă, sincer, pentru că îmi provoacă nicturie… mă trezesc de patru sau cinci ori pe noapte. Mă auto-cateterizez pentru că nu o pot goli complet”, spune George. El intenționează să apeleze la o soluție privată. „Nu mai pot aștepta după NHS, așa că voi merge la privat, să-mi fac Botox tocmai în vezică! Asta ar trebui să o calmeze, sper, și voi putea dormi complet.”
Lupta mentală și „pierderea identității”
Impactul bolii asupra vieții sociale a fost devastator. „A avut o scădere uriașă, masivă”, recunoaște el. „Nu pot bea la fel, nu pot ieși la fel de mult. Obosesc. Oboseala este un factor în viața mea, categoric, din cauza lipsei de somn cauzată de nicturie.” Lupta mentală a fost cea mai dificilă. „Pierderea identității este cea mai grea provocare, per total”, mărturisește tânărul. „Trebuie să capeți încredere în a spune nu. Oamenii spun: ‘Nu lăsa boala să-ți domine viața. E doar ceva ce ai’, și așa mai departe. Dar îți domină viața destul de mult… La început, mi-a afectat destul de mult încrederea… Pierderea identității, a celui care erai…”
Abia recent a început să se simtă mai bine din punct de vedere psihic. „Aș spune că anul acesta este pentru prima dată când am început să mă simt mai bine, sincer – adică, mai bine din punct de vedere mental, pentru că este un lucru deprimant”, spune el. „Adică, scleroza multiplă afectează sistemul limbic, care controlează emoțiile. Poate că asta a avut un impact, nu știu. Poate e doar pentru că am o boală incurabilă.”
Antrenamentul la sală și speranța pentru viitor
Pentru a-și menține echilibrul fizic și psihic, George merge la sala de forță de trei-patru ori pe săptămână. „Mă menține lucid, îmi liniștește mintea”, spune el. Pe lângă antrenamente, își plimbă zilnic cei doi câini și încearcă să atingă un obiectiv de 12.000 de pași pe zi. „Lucruri precum nutriția și antrenamentul cu greutăți… cred că aceste lucruri (ajută la menținerea) unui nivel constant de dopamină.”
Importanța stilului de viață este confirmată și de Alexandra Holden, director executiv la Overcoming MS. „Schimbările stilului de viață, deși nu sunt un leac, pot face și fac o diferență reală în ceea ce privește simptomele și calitatea vieții persoanelor cu SM. totusi, prea mulți oameni nu știu acest lucru sau găsesc informații despre el într-un mod haotic.” Privind spre viitor, George este realist. El știe că „SM va lua ce vrea… Chiar o va face, ceea ce e un lucru înfricoșător de spus, sincer, dar va exista întotdeauna o cale de a ocoli… Există întotdeauna o soluție, o modalitate de a reformula lucrurile în mintea ta, dar și fizic, ce poți face cu acele simptome.”



