Cauza reală a unui aspect obosit
Dacă te uiți în oglindă și pari obosită chiar și după o noapte de somn, cauza nu este întotdeauna aceeași. O pleoapă grea poate fi rezultatul unui exces de piele, al unei sprâncene coborâte sau al mobilității întregii zone a frunții. Alegerea corectă între liftingul de sprâncene, liftingul de frunte și blefaroplastie depinde de o evaluare corectă a cauzei, altfel rezultatul poate fi nefiresc sau pot apărea dificultăți la închiderea completă a ochilor.
Ptoza pleoapei superioare este un fenomen frecvent asociat cu înaintarea în vârstă. O analiză fotografică a arătat că aceasta apare la 27,5% dintre persoanele evaluate în jurul vârstei de 40 de ani și la 47,5% dintre cele care au ajuns la 60 de ani. Înainte de a recomanda o blefaroplastie, medicul specialist analizează tehnic poziția sprâncenelor, înălțimea frunții, activitatea musculaturii frontale și cantitatea reală de piele în exces de la nivelul pleoapei.
Diferența dintre procedurile de corecție
Fiecare procedură are un scop precis. Blefaroplastia îndepărtează excesul de piele și poate ajusta depozitele adipoase ale pleoapei, dar nu ridică direct o sprânceană coborâtă. Dacă problema este o sprânceană lăsată, simpla excizie a pielii de pe pleoapă nu va rezolva expresia obosită. Liftingul de sprâncene repoziționează fie întreaga sprânceană, fie doar porțiunea laterală, cunoscută drept coada sprâncenei, care apasă vizual peste pleoapă. Când laxitatea pielii afectează o zonă mai mare, liftingul de frunte acționează mai sus: poate ridica ansamblul sprâncenelor, repoziționa țesuturile frontale și ameliora ridurile orizontale sau liniile dintre sprâncene.
Potrivit medicului Florin Juravle, fondator al Clinicii Statera, rezultatul trebuie adaptat osaturii, sexului, liniei naturale a sprâncenelor și expresiei obișnuite. O sprânceană ridicată excesiv poate schimba caracterul feței la fel de mult ca una coborâtă. Scopul este un aspect mai odihnit și mai deschis, fără a pierde identitatea trăsăturilor.
Alternative minim invazive și limitele lor
Toxina botulinică, firele de suspensie, ultrasunetele, radiofrecvența și laserele pot oferi o ridicare discretă sau temporară. Aceste proceduri, însă, nu pot elimina un surplus important de piele și nu repoziționează durabil țesuturile profund coborâte. Chirurgia rămâne soluția eficientă atunci când laxitatea pielii este semnificativă. Tehnicile chirurgicale includ liftingul endoscopic, temporal, coronal, pretrichial sau liftingul direct de sprâncene, fiecare cu indicațiile sale precise.
„Procedurile minim invazive sunt valoroase în indicațiile potrivite. Când există o deplasare importantă a țesuturilor, nu este corect să promitem prin injectări sau aparatură un rezultat pe care îl poate oferi doar chirurgia”, explică dr. Florin Juravle pentru Lyla.
Recuperarea și rezultatul final
După un lifting chirurgical, reluarea activităților sociale și profesionale este posibilă, în multe cazuri, după aproximativ una-două săptămâni. Efortul fizic intens trebuie evitat cel puțin trei săptămâni. Rezultatul final nu este vizibil imediat. Acesta se evaluează după trei-patru luni, iar procesul de rafinare a formei poate continua până la șase luni. Forma finală a zonei operate se așază treptat și se menține, în general, pentru mai mulți ani.
