Dacă ai impresia că parfumul tău se estompează prea repede, explicația nu ține întotdeauna de sticluță. Durata de persistență este dată de concentrația de uleiuri esențiale din formulă, dar și de chimia individuală a corpului, care influențează atât cât rezistă parfumul, cât și felul în care miroase pe piele.
În ierarhia intensității, extraitul se află deasupra celorlalte variante. Ordinea de la cea mai puternică la cea mai ușoară este parfum sau extrait de parfum, apă de parfum, apă de toaletă și apă de colonie ori apă proaspătă. Diferența contează când alegi un parfum pentru întreaga zi, mai ales dacă vrei un parfum-semnătură și nu vrei să ajungi la reaplicări dese.
Linda Levy, președinta The Fragrance Foundation, a explicat că baza tehnică a persistenței se află chiar în formulă. „Tehnic vorbind, concentrația de ulei de parfum din formula parfumului creează intensitatea cea mai de durată.” Cu alte cuvinte, eticheta poate spune din start mai mult decât pare.
Un extrait de parfum este considerat, în mod obișnuit, varianta super-concentrată. Acesta are un procent de ulei de parfum cuprins între 20% și 40%. Pe piață se observă și o orientare spre formule mai intense, marcate frecvent prin denumiri precum „intense”, „elixir” sau „extrait”. Lyla relatează că multe consumatoare caută formule care să justifice un preț ridicat printr-o rezistență mai bună.
Linda Levy descrie această schimbare și prin limbajul folosit în industrie: „Există un nou limbaj pentru a descrie intensitatea parfumurilor. Una dintre cele mai mari tendințe recente este cea a parfumurilor ultra-intense. Pe măsură ce brandurile creează noi versiuni [ale parfumurilor consacrate], fiecare devine mai intensă decât lansările anterioare. În general, un extrait este o formulă super-concentrată, cu cel mai mare procent de ulei de parfum.”
Există însă și o confuzie frecventă legată de dispariția parfumului. Faptul că tu nu îl mai simți după o vreme nu înseamnă automat că el nu mai este prezent. Fenomenul poartă numele de adaptare olfactivă și este cunoscut și ca „nose numb”. Pe scurt, simțul mirosului se obișnuiește cu parfumul aplicat și începe să îl perceapă mai slab, chiar dacă pentru cei din jur acesta rămâne detectabil.
Linda Levy explică limpede această situație: „Majoritatea oamenilor descriu că parfumurile lor personale se estompează mai repede, dar nu acesta este cazul în realitate. Pe măsură ce ne obișnuim cu mirosurile pe care le aplicăm, tindem să le simțim mai puțin pe noi înșine, spre deosebire de cei pe care îi întâlnim pe parcursul zilei sau serii.”
Din acest motiv, felul în care testezi un parfum contează. Dacă îl judeci doar după primele minute sau după senzația că nu se mai simte, concluzia poate veni prea repede. Chimia pielii influențează rezultatul final, iar aceeași formulă poate persista diferit de la o persoană la alta.
Nu sunt clarificate diferențele exacte dintre tipurile de piele sau dintre notele olfactive în privința persistenței. Se știe însă că organismul fiecărei persoane schimbă atât durata, cât și felul în care parfumul este perceput. În mod obișnuit, un parfum considerat de lungă durată persistă între șase și opt ore.
